IFN-uri și case de ajutor reciproc: obligațiile AML și verificarea PEP, pe înțelesul casei
De ce o casă de ajutor reciproc e entitate raportoare, cine o supraveghează, ce a constatat ONPCSB în 2025 și cum organizezi veri…
CiteșteJocurile de noroc au fost dintotdeauna una dintre cele mai simple căi de a transforma numerar cu origine incertă în „câștig”: jetoane cumpărate cash, jucate puțin, răscumpărate cu chitanță. De aceea Legea nr. 129/2019 îi tratează pe furnizorii de servicii de jocuri de noroc ca entități raportoare, cu un prag propriu, mai mic decât al oricărui alt sector. Ghidul de față explică obligațiile pe textul legii și pe cadrul ONJN.
Art. 5 alin. (1) lit. d): „furnizorii de servicii de jocuri de noroc”. Fără distincție între cazinouri, săli de slot-machine, pariuri, loterii sau platforme online; toți operatorii licențiați de ONJN intră în definiție. Spre deosebire de comercianți, care devin entități raportoare doar la tranzacții în numerar de cel puțin 10.000 de euro, operatorii de jocuri sunt entități raportoare prin natura activității, indiferent de sume.
Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc este autoritatea de supraveghere și control pentru acest sector pe Legea 129/2019, în baza art. 26 alin. (1) lit. c). ONJN a emis norme proprii de aplicare pentru operatori, Ordinul ONJN nr. 370/2021, care cer fiecărui operator o evaluare de risc, norme interne de cunoaștere a clientelei aprobate de organul de conducere și comunicarea persoanelor desemnate către ONJN, în format electronic. Raportările către ONPCSB rămân, ca pentru orice entitate raportoare, prin portalul Oficiului.
Art. 13 alin. (2) din Legea 129/2019: furnizorii de servicii de jocuri de noroc aplică măsurile de cunoaștere a clientelei „la colectarea câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane” pentru tranzacții „a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro”, printr-o singură operațiune sau prin mai multe care par a avea o legătură între ele. E pragul cel mai mic din lege (comercianții au 10.000, restul 15.000 de euro la tranzacții ocazionale).
La el se adaugă regulile generale din art. 13 alin. (1): la stabilirea unei relații de afaceri (deschiderea unui cont de joc online e o relație de afaceri, deci identificarea se face de la primul leu), la orice suspiciune de spălare a banilor, indiferent de sumă, și la îndoieli privind datele obținute anterior.
Măsurile standard de la art. 11: identificarea (act de identitate), evaluarea scopului relației, monitorizarea. La jocuri de noroc, identificarea e în mare parte deja făcută pentru alte scopuri (interzicerea minorilor, autoexcluderea), deci partea nouă e întrebarea PEP și sursa fondurilor la sume mari. Normele ONJN cer colectarea datelor necesare profilului de risc al jucătorului, inclusiv nume, prenume, data și locul nașterii, și pentru tranzacțiile ocazionale.
Art. 17 alin. (1) lit. c) se aplică și aici: dacă jucătorul e persoană expusă public, membru de familie sau asociat apropiat, operatorul aplică măsurile suplimentare de la alin. (9): aprobarea conducerii, sursa averii și a fondurilor, monitorizare sporită, cel puțin 12 luni după încetarea funcției. În practică, cazinourile sunt locul unde un PEP poate cheltui sume mari în numerar fără să lase urme bancare, deci verificarea PEP la pragul de 2.000 de euro nu e formalitate.
Verificarea se face la fel ca în orice alt sector: nume, data nașterii, cetățenie, căutate într-o bază de date PEP și de sancțiuni, cu raport la dosar. Pentru un operator cu volum, API-ul PepCheck permite verificarea automată la pragul de 2.000 de euro, cu răspuns în câteva secunde și pistă de audit.
Online, relația de afaceri începe la crearea contului, deci identificarea și verificarea PEP se fac la înregistrare, nu la 2.000 de euro. Avantajul: toate tranzacțiile sunt deja electronice, monitorizarea se automatizează. Dezavantajul: identificarea la distanță cere documente verificate și, pentru risc ridicat, măsuri suplimentare. În sală, pragul de 2.000 de euro e momentul-cheie, iar provocarea e operațională: casierul trebuie să știe când și cum oprește o răscumpărare pentru identificare.
Din 2025, Legea nr. 141/2025 a adăugat obligații pentru furnizorii de servicii conexe (software, plăți, marketing) privind platformele neautorizate, cu raportare lunară până la data de 10. Nu sunt obligații AML în sens strict, dar sunt supravegheate de aceeași autoritate și apar în același control.
Din practica de supraveghere și din ghidurile ONPCSB, semnalele de alarmă specifice sectorului:
Pentru fiecare, procedura internă trebuie să spună cine observă, cine analizează și cine decide raportarea, iar decizia, inclusiv „nu raportăm, pentru că...”, se consemnează.
De ce o casă de ajutor reciproc e entitate raportoare, cine o supraveghează, ce a constatat ONPCSB în 2025 și cum organizezi veri…
CiteșteNu există o listă nominală oficială a PEP-ilor din România. Ce există: lista funcțiilor (ANI), lista UE, ghidul ONPCSB, bazele de…
CiteșteRegulamentul 269/2014 și cele 21 de pachete, Rusia pe lista țărilor cu risc ridicat din 2026, rolul ANAF, cine e obligat să verif…
Citește