Ghid complet: verificarea persoanelor expuse public conform Legii 129/2019, de la definiție la dosar

Identificarea persoanelor expuse public este una dintre puținele obligații din Legea nr. 129/2019 pe care legea nu o lasă la aprecierea entității raportoare: dacă clientul sau beneficiarul lui real e PEP, măsurile suplimentare sunt obligatorii. Ghidul de față urmărește textul legii, forma consolidată, și Ghidul ONPCSB privind identificarea persoanelor expuse public din 2025, singurul document oficial românesc care explică cum se face verificarea în practică.

Cine e persoană expusă public: art. 3

Art. 3 alin. (1): persoanele expuse public sunt „persoanele fizice care exercită sau au exercitat funcții publice importante”. Alin. (2) enumeră funcțiile:

1. șefi de stat, șefi de guvern, miniștri și miniștri adjuncți sau secretari de stat;
2. membri ai Parlamentului sau ai unor organe legislative centrale similare;
3. membri ai organelor de conducere ale partidelor politice;
4. membri ai curților supreme, ai curților constituționale sau ai altor instanțe judecătorești de nivel înalt, ale căror hotărâri nu pot fi atacate decât prin căi extraordinare;
5. membri ai organelor de conducere din cadrul curților de conturi sau ai consiliilor băncilor centrale;
6. ambasadori, însărcinați cu afaceri și ofițeri superiori în forțele armate;
7. membrii consiliilor de administrație și ai consiliilor de supraveghere și persoanele care dețin funcții de conducere ale regiilor autonome, ale societăților cu capital majoritar de stat și ale companiilor naționale;
8. directori, directori adjuncți și membri ai consiliului de administrație sau ai organelor de conducere din cadrul unei organizații internaționale.

Familia și asociații apropiați

Membrii familiei (art. 3 alin. 4): soțul sau concubinul ori persoana cu care PEP-ul se află în relații asemănătoare celor dintre soți; copiii și soții, concubinii sau partenerii lor; părinții.

Asociații apropiați (alin. 5): persoanele fizice cunoscute ca beneficiari reali ai unei persoane juridice sau construcții juridice împreună cu un PEP, ori care au o relație de afaceri strânsă cu un PEP; și persoanele fizice care sunt singurii beneficiari reali ai unei entități despre care se știe că a fost înființată în beneficiul de facto al unui PEP.

Pentru toți aceștia se aplică aceleași măsuri suplimentare ca pentru PEP (art. 17 alin. 10). În practică, familia e cea mai frecventă cale prin care intră banii unui PEP într-o entitate raportoare.

Trei categorii: domestic, extern, organizații internaționale

Ghidul ONPCSB din 2025 distinge:

• PEP domestic: cetățean român cu funcție publică importantă în România;
• PEP extern: orice persoană, indiferent de cetățenie sau reședință, cu funcție publică importantă în străinătate sau în România în numele unui stat străin;
• PEP din organizații internaționale: funcție importantă într-o organizație internațională acreditată în România (ghidul dă ca exemple UNHCR și Banca Mondială).

Toate trei cer aceleași măsuri. Diferența e la surse: pentru PEP-ii externi, listele naționale românești nu ajută, ai nevoie de baze de date internaționale.

Cine e obligat să verifice

Toate entitățile raportoare de la art. 5: instituțiile de credit și financiare (inclusiv IFN-uri și case de ajutor reciproc), fondurile de pensii, furnizorii de jocuri de noroc, auditorii, contabilii și consultanții fiscali, notarii, avocații și executorii, furnizorii de servicii pentru societăți, agenții imobiliari, comercianții care primesc numerar de cel puțin 10.000 de euro. Obligația se aplică la stabilirea relației de afaceri, la tranzacțiile ocazionale peste praguri (art. 13) și, pentru clienții existenți, în cadrul monitorizării continue.

Cu ce verifici: sursele

Ghidul ONPCSB spune că entitățile trebuie să aibă „sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă public” și recomandă, în ordine:

1. Lista funcțiilor publice importante întocmită de Agenția Națională de Integritate, disponibilă pe integritate.eu, cu ediția 2025 în format PDF. Atenție: e o listă de funcții, nu de persoane.
2. Lista consolidată a UE cu funcțiile publice importante la nivel național, al organizațiilor internaționale și al instituțiilor UE, publicată în Jurnalul Oficial (C/2023/724), cu secțiunea pentru România.
3. Baze de date comerciale „care preiau informații din multiple surse”, pe care ghidul le numește „un instrument util de verificare”. Aici intră OpenSanctions și Dilisense, cele două surse folosite de PepCheck.
4. Surse deschise: site-urile Parlamentului, Guvernului, instanțelor, companiilor de stat.
5. Declarațiile de avere și interese, acolo unde sunt disponibile public, pentru sursa averii. De la Decizia CCR nr. 297/2025, declarațiile noi nu mai sunt publicate pe site-ul ANI.

Declarația clientului că nu e PEP rămâne utilă ca document de dosar, dar nu înlocuiește verificarea: sarcina probei (art. 11 alin. 7) cere să fi căutat tu. Despre ce există și ce nu există ca „listă PEP” în România, vezi articolul dedicat.

Cei cinci pași ai unei verificări

1. Colectezi datele de identificare: nume complet, data nașterii, cetățenia. Fără data nașterii, orice nume comun va produce omonime.
2. Cauți în bazele de date PEP și de sancțiuni, cu toate variantele de nume (cu și fără diacritice, cu și fără al doilea prenume).
3. Analizezi potrivirile: compari data nașterii, cetățenia, funcția, perioada. O potrivire de nume nu e o identificare.
4. Decizi și documentezi: „nu este PEP”, „este PEP, funcția X, din anul Y” sau „este membru de familie / asociat al PEP-ului Z”. Decizia poartă dată și semnătură.
5. Emiți documentul de dosar: raportul sau certificatul de verificare, cu sursele consultate numite și un număr de identificare.

Ai o potrivire. Ce urmează

Dacă clientul sau beneficiarul real e PEP, art. 17 alin. (9) cere trei lucruri, cumulativ: aprobarea conducerii de rang superior pentru stabilirea sau continuarea relației; măsuri adecvate pentru a stabili sursa averii și sursa fondurilor; monitorizare sporită, permanentă. Ghidul ONPCSB subliniază că refuzul relației exclusiv pentru că persoana e PEP „este contrar standardelor internaționale”. Detaliile sunt în ghidul despre măsurile suplimentare.

Regula de 12 luni

Art. 17 alin. (1) lit. c): măsurile suplimentare se aplică „inclusiv pentru o perioadă de cel puțin 12 luni” de la data la care persoana nu mai ocupă funcția. Art. 3 alin. (6): după împlinirea unui an, entitatea poate înceta să considere persoana ca PEP, pe baza unei evaluări de risc care nu exclude menținerea măsurilor. Deci un fost ministru ieșit din funcție în martie e PEP cel puțin până în martie anul următor, iar după aceea decizia e a ta, scrisă.

Dosarul care trece controlul

• raportul de verificare PEP și sancțiuni, datat, cu sursele consultate;
• decizia de încadrare, semnată;
• pentru PEP: aprobarea conducerii, declarația și documentele privind sursa fondurilor și a averii, notele de monitorizare;
• re-verificările periodice;
• toate, păstrate 5 ani de la încetarea relației (art. 21).

PepCheck emite pentru fiecare verificare un certificat PDF cu număr unic, verificabil public, care numește bazele de date consultate (OpenSanctions sau Dilisense, cu listele de referință: ONU, UE, OFAC, OFSI, registrele PEP). E exact documentul pe care îl caută inspectorul la pasul 3 din dosarul clientului.

Cinci greșeli frecvente

1. Doar declarația clientului. Legea și ghidul cer proceduri de verificare, nu o bifă.
2. Căutare fără data nașterii. Produce fie omonime tratate ca PEP, fie PEP-i ratați.
3. Verificare doar la deschiderea relației. Funcțiile se câștigă și la mijlocul relației; monitorizarea continuă include re-verificarea.
4. Familia uitată. Soțul și copiii PEP-ului cer aceleași măsuri.
5. Nimic în dosar. Verificarea s-a făcut, dar nu există document. La control, nu s-a făcut.